Postări
Barbosi, albiti de vremuri, dar cu pozitii interesante, ambii au avut partea lor de suferinta si de obedienta. Fie fata de comunisti si securitate fie fara de ianltele fete bisericesti care controlau Patriarhia cu sprijin de la CC. Plamadeala a fost omul doi in Patriarhie, era ambasadorul rotodox al lui Ceausescu, vizita lumea si propovaduia lucruri in care Dumnezeu stie cit credea. Ii placea, evident aceasta pozitie, din care a putut sa faca unele dintre lucrurile de exceptie ale anilor 80> Sambata, colectia lui de incunabule, manuscrise si carti asezate in noua sediu mitropolitan din Sibiu, ridicat peste o fost cocian de porci - cum ii placea sa se alude, carti proprii in care pomenea poate in voie despre performeri culturali neagreati oficial, ziarul Telegraful roman, gradul de arhimandrit pentru parintele Teofil Paraian care "inca mai zarea" autnci cind a fost "uns" etc. Anania s-a dat mai mult scriitori decit preot, trebaluia pe la Patriarhie dupa un episod de vizitat SUA.
Ce reiese interesant din fragmentele comunicate de CNSAS.
Plamadeala termina teologia in 49 si avea deja o condamnare la activ, un "mandat enexecutat" cum scris Apostol in 64 in prima nota. Interesant ca absolventul s-a dus la Anania care avea deja trecere pe la Patriarhie, ar fi putut "interveni" pe linga mitropolitul Olteniei chiar. Plamadeala a marturisit chiar ca are un mandat neexecutat. De aici se deduce:
1. ca Anania nu s-a dus sa-l toarne atunci, in 49, pe Plamadeala. A vorbit despre acest episod doar in 64, dupa propria detentie si dupa elucidarea episodului cu puscaria si in biografia lui Plamadeala: ca urmare a implicării sale în grevele studenţeşti anticomuniste, fusese condamnat la şapte ani de temniţă grea şi cinci ani de degradare civică. A fost prins abia în 1954 şi eliberat, printr-un decret de graţiere, în 1958.
2. ca unii teologi condamnati, sau cu probleme cu secu erau/ puteau fi preluati in grija bisericii - practica de care am mai auzit si care acum se dovedeste ca era destul de frecventa.
Apostol:
„Am vorbit cu Firmilian şi acesta l-a primit ca monah la schitul Crasna, al cărui stareţ era Daniil Sandu Tudor. Acesta din urmă a fost arestat şi condamnat, iar la scurt timp a fost arestat şi Plămădeală. L-am revăzut câţiva ani mai târziu, după ce a ieşit din închisoare (...). Nu cunosc detalii despre trecutul său, în afară de faptul că a fost legionar şi ucenic al lui Arsenie Boca, sub influenţa căruia s-a şi făcut călugăr şi cu care mai târziu s-a certat”
Apostol scrie si despre o discutie la care a fost martor, intre plamadeala si o calugarita de la Valdimiresti, o manastire care cultiva o opozitie fara de Patriarhie, desfiintata ulterior, dar al carei curent s-a pastrat pana astazi: „Mihaela Iordache susţinea că un patriarh care face politică procomunistă şi care se aliază deci cu forţele anticreştine nu mai trebuie ascultat. Plămădeală se fixase pe teza că de îndată ce patriarhul are hirotonie valabilă şi este recunoscut de toate patriarhiile ortodoxe, el trebuie ascultat, indiferent de atitudinea lui politică”.
In aceasta poveste securisto - bisericeasca apar doi Arsenie - Boca si Papacioc. Diferentele dintre cei doi calugari duhovnici sunt cunoscute de crestinii sarguinciosi. Dar din povestea noastra se mai releva doua: Plamadeala s-a fost ucenic lui Boca. Anania il are pe Papacioc ca duhovnic.
Fiecare fila dintr-o astfel de poveste, oficiala sau nu, scoate la iveala noi amanunte, bune pentru istorie dar si pentru curatenia directa a celor citeva generatii care au convietuit cu sau pe vremea comunismului. oficial, e clar, nu vom sti totul, dar vom primi pipete cu detalii.
