Postări
Cred ca trebuie sa iesim din minciuna ca presa e o croitorie care face haine cum vrea publicul de masa. Nu e! De multe ori, subiectele sint scrise contra mentalului colectiv si opiniei majoritare. Si e foarte bine!
despre tvr si radio romania
E cineva in stare sa trimita la parlament organigrama reala a celor doua institutii in 24 de ore? Nu cred!
Mi se pare deprimant pentru un post de pretentiile RTV sa se joace cu principiile pe care singur le declara.
Nu sint de acord, de pilda, cu politica de pret a trustului "Adevarul". Apreciez investitiile de acolo, le gasesc cu cap fata de multi alti colegi ai mei din media, dar tentatia lor de a deveni un monopol prin intermediul unei piete a pretului mi se pare perdanta pentru toata lumea si ineficienta pentru ei. In lumea de azi nu mai poti deveni un monopol.
Cazul Ridzi nu a adus o crestere de tiraj. Deloc! A crescut traficul pe tolo.ro doar. Acesta este exemplul clasic de situatie in care publicul cere un gen de produs si de fapt nu-l citeste.
plus
O mai spun o data: gata cu sloganul "Dam ce vrea publicul!". Dam ce presupune meseria si lumea in continua miscare sa dam. Adica si informatii pe care publicul de masa, nu ma refer acum la cel de elita care le apreciaza, tratam asadar si teme care irita si plictisesc publicul de masa!
Credeti-ma si pe mine ca nu exista presa fara surse. Oamenii sint reali, vorbesc, exista. Ei sint sursele.
Ziarele si revistele ramin, dupa parerea mea, instrumente absolut necesare pentru publicitatea de reactie si de nisa.
Presa isi indeplineste rolul in fiecare zi. Cind Adevarul si Jurnalul National, plus Cotidianul care a pornit seriile, dar acum nu mai exista, au distribuit MILIOANE de carti, si-au respectat contractul cu cititorii. Cind apar articole care ii obliga pe romani sa gindeasca si sa reactioneze, presa isi respecta contractul.
Da, televziunile, dar nu numai ele, au gresit si imi displace jurnalismul ideologic, nu doar partinic, ci ideologic in sens mai larg, care se face uneori.
Face mai putin profit decat s-a obisnuit. Numai ca trebuie sa se obisnuiasca si patronii din Romania, si nu numai Dan Voiculescu, in fata acestei crize, cu ideea ca marginile de profit foarte mari de dinainte de criza nu mai exista. Antena 1 o sa faca probabil profit de pana in 5 milioane de euro pe an. Nu vor mai exista in media in anii urmatori margini atat de mari.
Stiti ce teorie am eu in legatura cu Sorin Ovidiu Vantu? Desi fug de teoria conspiratiei, acum intru in ea. Si spun asa: dupa parearea mea, SOV are un mandat. Are mandatul - un mandat extern - de a incerca sa "democratizeze" piata media din Romania si acum, brusc, piata media din Moldova. Pentru ca nu are nici o explicatie economica investitia majora pe care o va face la Chisinau, alta decat a incerca sa-si obtina un soi de imunitate sau bunavointa de undeva de afara, de la americani, de la europeni, investind in media si
colectionand acele voci diverse si valoroase.
Am informatii ca Sorin Ovidiu Vantu are mandat extern, dinspre Vest, pentru a face ceea ce intr-un fel a facut Ringier in Romania si CME prin Adrian Sarbu la jumatatea si apoi pe finaul anilor '90. Adica vine Joe Biden in Romania si vorbeste despre podul romanesc spre Moldova si la o luna de zile Sorin Ovidiu Vantu isi anunta investitia la Chisinau care nu are nici un fel de logica din perspectiva business-ului. Sigur ca are un pret acest mandat, cand bagi zeci de milioane si raportezi ca ai facut democratizarea media, spun ce stiu si ce cred punand informatii cap la cap. Asa se explica ca presedintele Basescu si SOV au avut un joc mai degraba de-a soarecele si pisica, in nici un caz un joc transat de unul din personaje.
CTP
Pai, prieten sunt, de pilda, cu Andrei Plesu, si in ziua de astazi. Cu Gabriel Liiceanu, da, pot sa spun ca am fost prieten niste ani de zile. Si ca nu ne mai dam astazi buna ziua, nu se intampla din vina mea. Cu Horia Roman Patapievici, da, pot sa spun ca am avut relatii foarte bune, niste ani de zile. Ca iarasi nu mai sunt posibile relatiile dintre noi astazi, nu stiu cine e de vina...Ne-a indepartat politica, fireste. Dl Patapievici face politica in acest moment, in mod clar, de o anumita parte, angajata. Eu nu fac politica, in continuare. Mie putin mi-a pasat daca ma considera pe mine intelectual intelighetia, lumea buna din Bucuresti si din Romania. Putin mi-a pasat! Nu am dorit sa fiu numit intelectual, am dorit sa fiu numit muncitor cu pixul.
Ma consider ca atitudine, pozitia mea este liberala chiar dura. N-am fost niciodata pentru masuri de tip socialist, de tip social-democrat, am riscat uneori, pe vremea Adevarului, pozitia de centru stanga a ziarului, cu comentarii in favoarea guvernelor reformiste de dreapta. Din punct de vedere uman, cultural, intelectual, sunt de stanga. In ce sens? Nu am cultul elitei.
...eu n-am gadilat niciodata publicul pe burta. Eu n-am facut concesii publicului, n-am dorit sa fiu simpatic.
Deci, eu am fost considerat in ultimii 7, 8, 10 ani, prin toate sondajele pe care le-ati vazut, e un fapt, nu e nici megalomanie, nici nu mi-am pierdut mintile vreodata, am fost considerat cel mai bun jurnalist din Romania. Sistematic, an de an. Ia ganditi-va ce s-ar fi intamplat daca eu nu existam. Eu am fost inginer de calculatoare, am facut Automatica, scriam SF, scriam proza, puteam sa nu vin in jurnalism. Prezenta mea in jurnalismul romanesc a fost o intamplare pura. Ganditi-va cine ar fi fost cei mai buni jurnalisti, considerati ca repere, atentie, si ca repere morale si profesionale pentru breasla, de-a lungul timpului, in acesti ani. Daca nu eram eu, in nici un caz nu erati dvs. Nu, dvs nu ati fost niciodata in top 10, Catalin Tolontan n-a fost niciodata in top 10, Adelin Petrisor n-a fost niciodata in top 10, Florin Negrutiu n-a fost niciodata in top 10, nici in top 20, si ar fi fost altii.
Nu ma amestecati pe mine cu persoane care, in primul rand, aveau obiceiuri venite din presa de dinainte de '89. Cristoiu, Nistorescu, Bacanu, Horia Alexandrescu, Valentin Paunescu, toti cei care conduceau ziare erau din presa de dinainte de '89, avand pozitii in presa de dinainte de '89. Eu n-am facut nici o zi de presa inainte de '89. Nu pot fi in nici un caz asimilat acestor persoane. N-am nici o problema cu dansii, si-au facut presa cum au crezut de cuviinta, dar si eu mi-am facut aceasta meserie asa cum am crezut de cuviinta.
Presa tiparita are probleme de ani de zile. Ele n-au inceput odata cu disparitia acestor trei cotidiane, acum. Ea isi diminueaza progresiv influenta de la an la an, tirajele scad continuu.
Am renuntat de 7 luni de zile sa nu intru pe internet. Intru pe internet, deschid calculatorul. Stiti ce nu fac si n-o sa fac niciodata? Nu scriu. Textele mi le scriu in continuare cu pixul pe hartie. Dar pe internet intru, caut filme, caut site-uri de tenis, sunt un navigator onorabil.
Sunt tentat sa raspund ca in Ilf si Petrov la intrebarea "Dumnezeu exista" cu intrebarea "dar branza exista?"
Spre deosebire de anii 90, acum patronatul isi impune mult mai puternic interesele in raport cu politica editoriala. In diversele televiziuni si ziare, in interiorul lor, multi jurnalisti nu sunt liberi in ceea ce fac. Totusi, pe ansamblul presei romanesti, nu se poate spune ca o informatie poate sa fie ascunsa prea multa vreme publicului pentru ca, daca majoritatea mediilor mari o blocheaza, se gaseste totdeauna un ziar mai mic sau un radio mai mic sau un site care s-o dea si de aici ea se multiplica in avalansa, fortandu-i si pe cei mari s-o ia in consideratie. Nu e ca in dictatura.
Presa este o afacere. Nu este Academia Romana, nu este o scoala, nu este o organizatie non-profit. Prin presa nu se pot implementa programe estetice sau educative.
Problemele ziarelor de azi se datoreaza calitatii scazute a ziaristilor care nu opun practic nici un fel de rezistenta presiunii patronale. De asemenea, dezintegrarii jurnalismului ca breasla, ceea ce nu inseamna ca blogurile sunt surse mai credibile de informatie. Un blog poate da o informatie foarte proaspata, dar ea trebuie intotdeauna verificata atent de site-urile si ziarele profesioniste, pentru ca gradul de aproximatie e foarte mare in cazul blogurilor.
Este un lucru bun faptul ca se vand carti impreuna cu ziarele din punctul de vedere al cartilor. Incepand din 1990, ziarul s-a departat tot mai mult de carte in ceea ce priveste continutul. Paradoxal, acestui ziar "non-literar" i se ataseaza carti. Daca gandim acest procedeu prin analogie cu perioada Ceausescu, cand la pachet erau puse o carte de succes si una nevandabila, ziarul este in pozitia cartii nevandabile. Prin urmare, este o strategie inselatoare, care pe termen lung nu duce la revitalizarea bolnavului.
Strict personal, consider ca jurnalistul nu poate avea o pozitie partizana daca doreste sa ramana jurnalist si sa nu devina propagandist.
In 10 - 15 ani, cititul ziarului de hartie la cafea va fi la fel de raspandit ca filatelia.
Am obosit. De mai bine de o luna nu mai scriu despre politica, si o voi face cat de rar am sa pot.
In jurul datei de 6 decembrie, editorialele semnate de mine online pe site-ul Gandul au atins peste 70.000 de accesari de fiecare. Tirajul vandut al ziarului Gandul nu depaseste 15.000 de exemplare. Iata, deci, o dovada clara a uzurii morale de care sufera printul, ca mijloc de informare si formare a opiniei publice.
Presa tiparita nu va disparea, va trece doar intr-un plan secund sau chiar tert.
Ascensiunea jurnalistilor slab pregatiti profesional este posibila doar datorita nivelului scazut al cerintelor publicului. Daca publicul i-ar sanctiona, abandonand mediul respectiv de informare, cu siguranta ei ar disparea fiind inlocuiti de jurnalisti competenti.
Jurnalismul paraseste televiziunea, asa cum a parasit pe vremuri cinematograful (jurnalele saptamanale de stiri). Este un fenomen inexorabil.
Daca va mai amintiti, eu mi-am dat demisia din functia de presedinte CRP tocmai atunci cand jurnalistii erau foarte bine platiti, chiar prea bine, cu bani pompati din afara presei. Am precizat atunci ca aceasta injectie otravita va duce la malformatii teribile.
Presa fecala si felatie sunt exprimari cu caracter aproape stiintific, nicidecum scabroase sau obscene.
Ziaristul e acum un prestator de servicii, o redactie e o mediocritate consolidata, vremea personalitatilor accentuate in presa a apus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu